O luna de studentie fara echipament de protectie


Sentimentul unei aripi imi curge-n spinare/ Senzatia de ochi isi cauta o orbita ,Nichita Stanescu

Astazi se implineste o luna de cand a inceput noul an universitar. O luna care pentru mine a trecut destul de greu, in special prima parte. Poate asa e si firesc. Noul mediu in care ma invart zilnic e total schimbat fata de ceea ce ma obisnuisem in liceu. Colegi noi, profesori noi, cladiri pe care le-am vazut deseori din exterior insa pe care am avut prea putin prilejul de a le cunoaste din interior, impactul cu toate acestea a incetinit timpul care parca se straduia constiincios sa ma obisnuiasca inca din primele zile cu titlul de student. Recunosc de la bun inceput ca toate aceste schimbari prin care am trecut pana acum si prin care inca mai am de trecut mi-au dat ceva fiori, dar am avut pantaloni de protectie . Fiind un “rac”, intors mai mult spre conservare, nu pot sa spun ca m-am dat in vant dupa amalgamul de schimbari care eram constinet ca se va prapadi peste mine incepand cu noul an universitar. Intr-un cuvant, eram extrem de sceptic. Viziunea mea asupra ceea ce mi se va fi intamplat dupa 1 octombrie a fost una pesimista, o viziune de care pot acum cel mult sa ma jenez.

Spre fericirea mea, realitatea a infirmat temutul inceput de facultate. Chiar imi face placere sa merg la cursuri, asta mai ales pentru ca am inceput sa-mi cunosc colegii, persoane extrem de prietenoase. Nu numai colegii de grupa se dovedesc a fi astfel de persoane. Nu cred ca mi-a fost data zi din luna care acum se incheie sa nu cunosc cateva persoane noi. Spre deosebire de anul trecut, cand spaima de examen m-a facut sa cunosc prea putine persoane noi (putine insa de o valoare rara), anul acesta m-a surprins cu valuri de persoane necunoscute care-mi devin din ce in ce mai cunoscute. Referitor la materiile din facultate, majoritatea temelor ma atrag, fie acestea de la Drept sau de la Stiinte Politice. Deprinderea limbajului juridic sau a principalelor tehnici de cercetare poltica sunt chestiuni destul de abstracte inca. Insa deprinderea cu termenii juridici si politici si asimilarea acestora sunt chestiuni absolut imperative, care se vor sedimenta cu timpul, pe masura ce evoluam si brazdam cute tot mai adanci in materiile de specialitate. Cel putin asta ne spun profesorii…

Dupa o luna de studentie, am verificat si eu teza conform careia atmosfera din facultate difera destul fata de cea din liceu, iar aici nu ai nevoie de echipament de protectie. Ca sa nu mai vorbim de orar, care desi contine ore mai putine decat orarul din liceu, are o constitutie nu prea armonioasa. Luni, cursurile si seminariile incep abia de la ora 13.15 (ceea ce nu ma deranjeaza deloc) insa ideea ca ele se vor incheia abia la ora 8 seara nu e una tocmai reconfortanta. Martea e ziua crepusculara, cand orele se tin lant de la 8 dimineata la ora 7 seara. Nu vreau sa ma plang, insa exista nopti de marti cand sunt prea obosit pana si sa adorm. De miercuri orarul prinde o forma difuza, pentru a se dizolva complet joia si a ”scuipa” (scuzata-mi fie metafora) doua cursuri a cate doua ore vinerea. Pentru doua facultati, orarul e chiar onorabil, lasand loc in timpul saptamanii si altor activitati decat statul be bancile facultatii sau invatatul acasa (activitate in cadrul careia isi ocupa un loc de frunte dreptul roman, una din materiile atat de temute de studentii de la drept).

In mare, cam asa s-a conturat prima luna de facultate, o perioada care mi-a demontat argumentele spaimei de inceput de an universitar. Sper ca perioada ce urmeaza sa fie macar la fel de indestulatoare. Pana acum, in ciuda multor dezaprobari din partea anumitor persoane si unele deznadajduiri din partea mea, am reusit sa imbin frecventatul ambelor facultati in paralel. E adevarat, Porba (cu P mare) o dau in sesiune. Oricum, pana atunci apele se vor mai clarifica.

Pe curand!

Inca o saptamana



Astazi am pus punct unei saptamani nu foarte incarcate. Intrucat cativa profesori de la facultatile de Drept si Stiinte Politice au fost retinuti cu o serie de activitati ce nu le-a permis prezenta la cursuri/seminarii, orarul de saptamana aceasta a fost putin mai lejer.

Am avut mai mult timp de lectura (momentan citesc “Cinci nori colorati pe cerul de rasarit”, o carte absolut superba scrisa de Florina Ilis), mai mult timp pentru familie, prieteni si… somn. Ba mai mult, azi am servit un ceai la o ceainarie japoneza foarte cocheta din apropierea Sincaiului.

Pe curand!

Jocuri cu barbie de imbracat cool

De ce fetitele sunt mereu cochete si isi doresc sa arate din ce in ce mai bine? Pai un raspuns ar fi pentru ca asta invata atunci cand fiind mici si stau in fata calculatorului cauta jocuri cu barbie de imbracat cool.

E un lucru atat de frumos ca fetitele invata inca de mici cum trebuie sa se poarte si asta vazand la jocuri cu barbie de imbracat cool. Pentru ca inca de mici incep sa isi spuna parerea atunci cand sunt imbracate de catre mame si sa isi manifeste dorintele atunci cand au cateva hainute preferate.

De exemplu, atunci cand te joci pe calculator se intampla un lucru incredibil, vezi aici http://zwf.ro/jocuri-cu-barbie-de-imbracat-cool/ .Toata atentia ta este captata de acel joc si te concentrezi foarte foarte mult. Ar fin interesant daca invatamantul din Romania ar prelua cateva din tacticile de captare a atentiei pe care le folosesc jocurile si le-ar pune in aplicare in clasele in care elevii sunt din ce in ce mai neatenti la ore si nu isi dau deloc interesul. Jocurile cu barbie de imbracat cool le ofera fetitelor care le joaca o senzatie de siguranta, le ofera de asemenea, o lume de basm, iar copiii de multe ori nu sunt pregatiti sa paraseasca lumea basmelor si sa treaca direct intr-o lume scortoas si serioasa.



Vise

Credeti in vise? S-a intamplat vreodata in realitate ceea ce ati visat? Mie nu mi s-a implinit niciun vis pana acum, nici macar cele urate, slava Domnului! Am avut senzatii de de-ja vu destule, cred ca oricine are, dar n-am trait niciodata pe propia piele ceea ce subconstientul meu a plasmuit in timpul somnuluit odihnitor. Cred ca visele se trag din realitate, subconstientul nostru inregistreaza ceva si apoi noaptea ne imaginam tot felul de chestii care sunt ancorate in realitate si pe care le numim vise. Nu mi s-a intamplat niciodata sa am vise “premonitorii”, dar probabil ca exista si asa ceva… Numai ca nu am eu harul ala special. Si desi stiu asta, tot ma trezesc speriata dupa ce visez ceva urat si ma asigur apoi ca nu s-a intamplat cu adevarat. ;)

Mai erau superstitii legate de cosmaruri, ca nu trebuie sa le povestesti pana in ora 12 ca se implinesc. ;))


Mda… traditionalismul nu prea e traditional la BAC

Varianta 78 - traditionalism, Vasile Voiculescu - “In gradina Ghetsimani”. Presupun ca v-ati prins toti la ce ma refer.

O scurta caracterizare obiectiva pt ca e un adevar general valabil pt toti absolventii claselor a 12-a care au dat azi BACu la romana: TOTAL PE LANGA SUBIECT, Aberatii la GREU!
As avea si eu o propunere pt dl ministru al educatiei, care in urma cu cateva luni declara ca subiectele sunt chiar usoare: sa simuleze si dansul un examen de BACalaureat la Lb si lit romana. Sa rezolve una din cele 100 variante care au fost propuse. (Sper sa-i pice traditionalismul! >:) ). Chiar sunt curioasa daca ar promova si daca da, cu ce nota!

Ploaie de vara

Era seara. O toropeala moale ingreuna si mai mult aerul deja irespirabil. Desi era vara, cerul se intunecase brusc, se innoptase mult mai devreme decat ar fi trebuit. Cerul era negru. Nicio stea nu se zarea. Norii mari si negrii pareau sa coboare din ce in ce mai aproape de pamant, si se simtea prinsa la mijloc intre asfaltul inca fierbinte si intinderea amenintatoare ce aducea furtuna. Era ca intre 2 pereti ce se apropiau din ce in ce mai mult, gata s-o striveasca la mijloc. Simtea nevoia sa strige dupa ajutor, deschidea gura, dar niciun sunet nu iesea. Se auzeau doar surd, in departare tunete. Se uita in jur, intorcandu-se brusc. Straduta intunecata era pustie. Vantul adia si ii mangaia suvitele brunete.

Un zgomot puternic sparse tacerea si o lumina galbena-violeta strapunse cerul, reflectandu-se in ochii ei verzi. Scoase un tipat care rasuna prelung. Incepu sa picure si stropi mari de ploaie ii racorira pielea calda, intensificand mirosul de vanilie.

Doua brate o cuprinsera si ii soptira usor la ureche: “Nu te teme, sunt aici, langa tine!”
Nu se intoarse, desi nu recunoscu vocea. Ii placea sa se simta protejata. Spaima din sufletul ei disparuse o data cu imbratisarea pe care o primise. Ii simtea parfumul si i se paru cunoscut. Mai fulgera o data. Se intoarse si fara sa-l priveasca in ochi, il imbratisa si isi sprijini capul pe pieptul lui. Astepta tunetul, zgomotul acela puternic ce avea sa rasune in sufletul ei ca un gong, ca un semnal de alarma ce anunta un sfarsit dar si un nou inceput in acelasi timp.
Tuna! Dupa ce ultimul ecou se stinse treptat isi ridica ochii. Un chip blond, angelic se arata inaintea ei. Doi ochi albastri, senini ca cerul de vara o priveau clipind intens. Isi plimba mainile prin parul lui ondulat in timp ce il privea pierduta. Ploaia incepu sa cada tot mai des. Nici unul nu dadea vreun semn ca ar fi vrut sa se adaposteasca.

Picaturi mari le atingeau pielea. In curand incepu sa toarne. Siroaie de apa se scurgeau din parul ei, pe umeri, pe maini, pe fata. Buzele rozalii ii luceau ude. Hainele li se udasera si se lipisera de corp. Tricoul alb si ud dezvaluia formele rotunde. El o sorbea din priviri. Simtea o sete ce-i uscase gatul. Ii dadu parul la o parte de pe fata cu un gest tandru si isi apropie buzele fierbinti de buzele ei. O saruta prelung. Ea isi agatza mainile de gatul lui si el o lua in brate. O intinse usor pe iarba si se aseza langa ea. Cu degetele fine ii mangaie gatul, umarul, mana, coapsele, gleznele… Ea ii prinse obrazul in causul palmei si il mangaie privindu-l cu drag…

Deodata ea se ridica mai sus ca el, ii ridica tricoul, el isi ridica mainile si i-l da jos. Se opreste o clipa sa-i priveasca pieptul alb, nezarit inca de soare si incepe sa soarba cu sete fiecare picatura calda de ploaie. Ea face acelasi gest si ii da jos tricoul. O impinge pe spate si incepe sa-i sarute tot trupul ud si infierbantat.

Urmeaza o noapte ca-n povesti… tunete si fulgere, cerul dezlantuindu-se cu pasiune asupra celor doi tineri uniti intr-un singur trup… Primele raze ale diminetii ii gasesc imbratisati, ea dormind cu capul pe pieptul lui dezgolit.

In direct de pe front I

Huh! #:-S 1 down, 5 to go! Azi am dat proba la romana oral. Rezumatul zilei de ieri: trezit la 8, invatzat pana la 2 noaptea, dormit, la insistentele prietenilor, pana la 6 fara ceva, trezit azi dimineatza, invatzat pana la 9, imbracat, plecat la liceu. Trebuia sa intru la 11:45 si pe la 10:20 m-au strigat profele din comisie. Se decalase ora (copii destepti, turuie repede ;) ). Tremuram din toate inchieturile, mi-era frica, mi se parea ca am uitat tot…Partea buna era ca nu eram singura de acolo care se simtea asa! Foarte consolant gandul asta! ;)

In fine, intru in sala, ma apropii de catedra, imi las buletinu, iau biletu nr 61, ciorna si ma asez in banca. Subiectul 2, poezia! Fuck! Noroc ca e Eminescu, bat campii! ;)) Bag nasu in foaia cu subiectul, citesc textu de cateva ori fara sa inteleg nimic (era o lege despre sanatatea publica) si m-apuc sa rezolv. Ma opresc la un momentdat si trag cu urechea la colegii care raspundeau deja. Aveau un debit verbal extraordinal, turuiau si aveau idei bune, erau niste mici critici de literatura. Ma gandeam in sinea mea daca o sa ma ridic si eu la nivelul lor.

Rezolv primul subiect care avea 3 cerinte: sa precizez elementele situatiei de comunicare, sa caracterizez stilul textului si sa imi exprim parera cu referire la un citat din text. Trec la subiectul al 2-lea. Particularitati de limbaj si expresivitate intr-un text poetic de M. Eminescu. “Floare albastra”. Scriu ce-mi amintesc pe ciorna (citisem poezia chiar de dimineatza, dar nu imi aminteam versuri din ea :(( ), idei, figuri de stil, etc. Imi vine randul, incep in fortza, sa par sigura pe mine! NOT! Imi tremura vocea, ma balbaiam, bineinteles ca n-am ridicat ochii la profele din fatza mea, care pareau super de treaba si ingaduitoare. Cand am considerat ca am epuizat un subiect am trecut la urmatorul si tot asa. Termin si subiectul 2 si nu imi mai aduceam aminte nimic ce as mai putea zice. Se lasa o tacere penibila, dupa care profele imi spun ca sunt libera. Duc ciorna si subiectul la catedra, imi iau buletinu si o intind pe usa afara, fericita ca am scapat! Hmm:-? Aveam senzatia ca am uitat ceva: FOAIA CU REZULTATUL!!! :-t =)) Prea entuziasmata ca nu mi s-au pus intrebari si ca am scapat usor, nu ma mai interesa cat am luat. Pt mine conta ca am scapat. Nu se putea sa nu ma fac eu de oaie! :"> Ma intorc, iau foaia, pe profe le bufneste rasu, ma uit: 10! oaau… Tuleo, nene, acasa, eram franta. Dupa 3 ore de somn, nu vedeam decat patul. Am timp dupa ce ma trezesc sa ma bucur ca am inceput bacu cu dreptu, desi ma gandeam la un momentdat sa-l dau in toamna.
Sper ca toti ati trecut cu bine de prima proba! Multa bafta maine (sau poimaine)!