Ploaie de vara

Era seara. O toropeala moale ingreuna si mai mult aerul deja irespirabil. Desi era vara, cerul se intunecase brusc, se innoptase mult mai devreme decat ar fi trebuit. Cerul era negru. Nicio stea nu se zarea. Norii mari si negrii pareau sa coboare din ce in ce mai aproape de pamant, si se simtea prinsa la mijloc intre asfaltul inca fierbinte si intinderea amenintatoare ce aducea furtuna. Era ca intre 2 pereti ce se apropiau din ce in ce mai mult, gata s-o striveasca la mijloc. Simtea nevoia sa strige dupa ajutor, deschidea gura, dar niciun sunet nu iesea. Se auzeau doar surd, in departare tunete. Se uita in jur, intorcandu-se brusc. Straduta intunecata era pustie. Vantul adia si ii mangaia suvitele brunete.

Un zgomot puternic sparse tacerea si o lumina galbena-violeta strapunse cerul, reflectandu-se in ochii ei verzi. Scoase un tipat care rasuna prelung. Incepu sa picure si stropi mari de ploaie ii racorira pielea calda, intensificand mirosul de vanilie.

Doua brate o cuprinsera si ii soptira usor la ureche: “Nu te teme, sunt aici, langa tine!”
Nu se intoarse, desi nu recunoscu vocea. Ii placea sa se simta protejata. Spaima din sufletul ei disparuse o data cu imbratisarea pe care o primise. Ii simtea parfumul si i se paru cunoscut. Mai fulgera o data. Se intoarse si fara sa-l priveasca in ochi, il imbratisa si isi sprijini capul pe pieptul lui. Astepta tunetul, zgomotul acela puternic ce avea sa rasune in sufletul ei ca un gong, ca un semnal de alarma ce anunta un sfarsit dar si un nou inceput in acelasi timp.
Tuna! Dupa ce ultimul ecou se stinse treptat isi ridica ochii. Un chip blond, angelic se arata inaintea ei. Doi ochi albastri, senini ca cerul de vara o priveau clipind intens. Isi plimba mainile prin parul lui ondulat in timp ce il privea pierduta. Ploaia incepu sa cada tot mai des. Nici unul nu dadea vreun semn ca ar fi vrut sa se adaposteasca.

Picaturi mari le atingeau pielea. In curand incepu sa toarne. Siroaie de apa se scurgeau din parul ei, pe umeri, pe maini, pe fata. Buzele rozalii ii luceau ude. Hainele li se udasera si se lipisera de corp. Tricoul alb si ud dezvaluia formele rotunde. El o sorbea din priviri. Simtea o sete ce-i uscase gatul. Ii dadu parul la o parte de pe fata cu un gest tandru si isi apropie buzele fierbinti de buzele ei. O saruta prelung. Ea isi agatza mainile de gatul lui si el o lua in brate. O intinse usor pe iarba si se aseza langa ea. Cu degetele fine ii mangaie gatul, umarul, mana, coapsele, gleznele… Ea ii prinse obrazul in causul palmei si il mangaie privindu-l cu drag…

Deodata ea se ridica mai sus ca el, ii ridica tricoul, el isi ridica mainile si i-l da jos. Se opreste o clipa sa-i priveasca pieptul alb, nezarit inca de soare si incepe sa soarba cu sete fiecare picatura calda de ploaie. Ea face acelasi gest si ii da jos tricoul. O impinge pe spate si incepe sa-i sarute tot trupul ud si infierbantat.

Urmeaza o noapte ca-n povesti… tunete si fulgere, cerul dezlantuindu-se cu pasiune asupra celor doi tineri uniti intr-un singur trup… Primele raze ale diminetii ii gasesc imbratisati, ea dormind cu capul pe pieptul lui dezgolit.