O luna de studentie fara echipament de protectie


Sentimentul unei aripi imi curge-n spinare/ Senzatia de ochi isi cauta o orbita ,Nichita Stanescu

Astazi se implineste o luna de cand a inceput noul an universitar. O luna care pentru mine a trecut destul de greu, in special prima parte. Poate asa e si firesc. Noul mediu in care ma invart zilnic e total schimbat fata de ceea ce ma obisnuisem in liceu. Colegi noi, profesori noi, cladiri pe care le-am vazut deseori din exterior insa pe care am avut prea putin prilejul de a le cunoaste din interior, impactul cu toate acestea a incetinit timpul care parca se straduia constiincios sa ma obisnuiasca inca din primele zile cu titlul de student. Recunosc de la bun inceput ca toate aceste schimbari prin care am trecut pana acum si prin care inca mai am de trecut mi-au dat ceva fiori, dar am avut pantaloni de protectie . Fiind un “rac”, intors mai mult spre conservare, nu pot sa spun ca m-am dat in vant dupa amalgamul de schimbari care eram constinet ca se va prapadi peste mine incepand cu noul an universitar. Intr-un cuvant, eram extrem de sceptic. Viziunea mea asupra ceea ce mi se va fi intamplat dupa 1 octombrie a fost una pesimista, o viziune de care pot acum cel mult sa ma jenez.

Spre fericirea mea, realitatea a infirmat temutul inceput de facultate. Chiar imi face placere sa merg la cursuri, asta mai ales pentru ca am inceput sa-mi cunosc colegii, persoane extrem de prietenoase. Nu numai colegii de grupa se dovedesc a fi astfel de persoane. Nu cred ca mi-a fost data zi din luna care acum se incheie sa nu cunosc cateva persoane noi. Spre deosebire de anul trecut, cand spaima de examen m-a facut sa cunosc prea putine persoane noi (putine insa de o valoare rara), anul acesta m-a surprins cu valuri de persoane necunoscute care-mi devin din ce in ce mai cunoscute. Referitor la materiile din facultate, majoritatea temelor ma atrag, fie acestea de la Drept sau de la Stiinte Politice. Deprinderea limbajului juridic sau a principalelor tehnici de cercetare poltica sunt chestiuni destul de abstracte inca. Insa deprinderea cu termenii juridici si politici si asimilarea acestora sunt chestiuni absolut imperative, care se vor sedimenta cu timpul, pe masura ce evoluam si brazdam cute tot mai adanci in materiile de specialitate. Cel putin asta ne spun profesorii…

Dupa o luna de studentie, am verificat si eu teza conform careia atmosfera din facultate difera destul fata de cea din liceu, iar aici nu ai nevoie de echipament de protectie. Ca sa nu mai vorbim de orar, care desi contine ore mai putine decat orarul din liceu, are o constitutie nu prea armonioasa. Luni, cursurile si seminariile incep abia de la ora 13.15 (ceea ce nu ma deranjeaza deloc) insa ideea ca ele se vor incheia abia la ora 8 seara nu e una tocmai reconfortanta. Martea e ziua crepusculara, cand orele se tin lant de la 8 dimineata la ora 7 seara. Nu vreau sa ma plang, insa exista nopti de marti cand sunt prea obosit pana si sa adorm. De miercuri orarul prinde o forma difuza, pentru a se dizolva complet joia si a ”scuipa” (scuzata-mi fie metafora) doua cursuri a cate doua ore vinerea. Pentru doua facultati, orarul e chiar onorabil, lasand loc in timpul saptamanii si altor activitati decat statul be bancile facultatii sau invatatul acasa (activitate in cadrul careia isi ocupa un loc de frunte dreptul roman, una din materiile atat de temute de studentii de la drept).

In mare, cam asa s-a conturat prima luna de facultate, o perioada care mi-a demontat argumentele spaimei de inceput de an universitar. Sper ca perioada ce urmeaza sa fie macar la fel de indestulatoare. Pana acum, in ciuda multor dezaprobari din partea anumitor persoane si unele deznadajduiri din partea mea, am reusit sa imbin frecventatul ambelor facultati in paralel. E adevarat, Porba (cu P mare) o dau in sesiune. Oricum, pana atunci apele se vor mai clarifica.

Pe curand!

Inca o saptamana



Astazi am pus punct unei saptamani nu foarte incarcate. Intrucat cativa profesori de la facultatile de Drept si Stiinte Politice au fost retinuti cu o serie de activitati ce nu le-a permis prezenta la cursuri/seminarii, orarul de saptamana aceasta a fost putin mai lejer.

Am avut mai mult timp de lectura (momentan citesc “Cinci nori colorati pe cerul de rasarit”, o carte absolut superba scrisa de Florina Ilis), mai mult timp pentru familie, prieteni si… somn. Ba mai mult, azi am servit un ceai la o ceainarie japoneza foarte cocheta din apropierea Sincaiului.

Pe curand!